Miting de protest – Sebeş
– Protestele ecologice iau amploare în România, mai ales când e vorba de apărarea vieţii. Este şi cazul combinatului austriac Kronospan, din oraşul Sebeş, judeţul Alba –
„Vă îmbogăţiţi ca hoţii, noi pierim încet cu toţii!”, scrie pe una dintre pancardele protestatarilor de la Sebeş. Mii de cetăţeni au ieşit pe străzile Sebeşului, protestând împotriva celor ce prelucrează pădurile măcelărite din zonă. Fabrica Kronospan, care vrea să-şi dubleze capacitatea de producţie de formaldehidă, o substanţă cu o toxicitate mortală. Drept urmare, cetăţenii străvechiului oraş transilvan au ieşit în stradă. Oamenii nu mai vor să respire cancer. Purtătoarea lor de cuvânt este o femeie: Ana Haţegan.
Cancerul din coşul fabricii
– Nu aţi fost niciodată activist de mediu, nu aţi fost niciodată implicată în politică, nu aveţi profilul unui protestatar de meserie. Sunteţi un simplu cetăţean al oraşului Sebeş. Cu toate astea, aţi devenit unul dintre liderii celor peste 2000 de oameni care ies în stradă să protesteze, în fiecare duminică, împotriva poluării cumplite a oraşului şi a zonei. Ce vă mână într-o luptă aşa de grea?
– Informaţia dvs. este depăşită. Nu suntem doar 2000 de oameni, ci peste 6000 care au semnat petiţia împotriva poluării. Eu sunt doar unul dintre ei. Implicarea mea a început în urma unui articol din presa locală, intitulat „Câinii democraţiei latră, caravana cancerigenă trece”, scris de Bogdan Presecan. Am aflat că fabrica Kronospan din oraş, al cărei profil este prelucrarea lemnului, are o instalaţie de formaldehidă de 30 de mii de tone, dar voia să mai deschidă una, de 60 de mii de tone. Nu înţelegeam exact ce înseamnă aceste valori şi nu mă pricep la chimie, dar mi s-a părut revoltător, pentru că noi toţi sebeşenii ştim deja pe pielea noastră că instalaţia existentă poluează foarte tare oraşul. Când am început să cercetez îndeaproape ce înseamnă aceste instalaţii, m-am îngrozit, pur şi simplu. M-am speriat. Nu doar că trăim deja o catastrofă la Sebeş, dar perspectiva e să ne adâncim şi mai mult în ea, efectiv, să ajungem să respirăm cancer, fără ca nimeni să ne informeze sau să ne avertizeze. A fost un sentiment de revoltă şi de neputinţă. Din fericire, cu strigătul meu de nemulţumire s-au solidarizat câteva mii de oameni.
– Ce aţi descoperit prin investigaţiile făcute?
Ana Haţegan
– La fabrica din Sebeş se produc peste un milion de metri cubi de PAL, sau cum îi mai spun românii PFL, adică lemnul acela tocat şi lipit, ce devine plăci lemnoase. Problema este acel lipici care face parte din fabricaţie, un fel de răşină, la producerea căreia este folosită formaldehida, şi care este un produs toxic, chiar şi după ce ajunge în casele oamenilor, sub formă de mobilă. Când se produce acest lipici, pe coşurile fabricii iese o substanţă numită PM10, recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca substanţă cancerigenă. Este o pulbere în suspensie, o inhalezi şi nu ai cum să o mai scoţi din plămâni, iar efectele sunt devastatoare, de la cancer pulmonar la cancer al sinusurilor, leucemie, astm, probleme cardiace, avort spontan, şi lista ar putea continua. Cei mai afectaţi sunt copiii, apoi persoanele în vârstă şi cei care au deja probleme de sănătate. Ceea ce doreşte fabrica Kronospan să facă este să dubleze capacitatea de producţie a acestei substanţe criminale, într-o platformă industrială, aflată la 150 de metri de cartierul Kogălniceanu din Sebeş! Şi autorităţile nu doar că nu ne-au avertizat, dar au dat aprobare pentru construcţie. Pentru asta am ieşit în stradă, pentru dreptul nostru de a trăi într-un mediu curat sau, mai bine zis, în condiţiile actuale… pentru dreptul de a trăi, pur şi simplu.
– Există date concrete legate de poluare?
S-a îngroşat gluma! Chiar şi pentru autorităţi
– Date concrete? Priviţi norul de gaze care iese din furnale şi care pluteşte pe deasupra noastră acum, când vorbim. Când spăl hainele şi le pun la uscat pe balcon, trebuie să le spăl din nou, după câteva ore, pentru că imediat capătă un miros de chimicale şi de fum. Dacă mergi să te plimbi în parc, simţi că aerul are un miros ciudat, e apăsător şi respiri greu. Sunt zile în care nici nu ştim dacă să ne bucurăm că bate vântul spre sate şi aerul e mai bun, sau să ne pară rău de aşezările asupra cărora se abate nenorocirea, cum sunt Vinţul, Alba sau Petreştii. Avem un panou montat în centru, care măsoară şi ne arată calitatea aerului. Oamenii trec neputincioşi pe lângă el, deşi afişează constant că trăim într-un aer otrăvit, la nivelul 5, din maximum 6. De altfel, judeţul Alba este campion naţional la diagnosticările de cancer.
Dreptul de a respira
– Protestele sebeşenilor durează deja de trei luni. Ieşirea în stradă a schimbat ceva?
Poluare gravă în centrul Sebeşului
– Fabrica din Sebeş are o faimă proastă nu doar ca poluator al oraşului, ci şi pentru modul în care măcelăreşte pădurile din zonă, până în Retezat. Cum s-a reacţionat la protestele oamenilor?
La intrarea în abatorul pădurilor
Un oraş gazat
– S-a reacţionat după o reţetă binecunoscută în judeţ, mai ales la Roşia Montană (aflată tot în judeţul Alba). Au simulat dialogul cu noi, după care angajaţii Kronospan au ieşit în stradă, bătând toba cu cele 500 de locuri de muncă ale fabricii. Dar Sebeşul are 24 de mii de locuitori. Nu poţi cumpăra sănătate cu bani, şi lucrul ăsta ar trebui să-l ştie în primul rând ei, cei ce lucrează în acel mediu toxic. O fată de douăzeci şi ceva de ani a murit de cancer pulmonar, deşi nu fumase niciodată. Ce argumente economice pot aduce oamenii de afaceri ai fabricii, în faţa unui părinte nefericit? Mai nou, tot după un sistem cunoscut, cei câţiva lideri ai protestatarilor împotriva poluării grave au fost daţi în judecată, ca să fie intimidaţi. Mie, de exemplu, mi s-au cerut daune de 2,5 miliarde lei vechi, că le-am stricat imaginea. Eu sunt un om obişnuit, cu un salariu obişnuit, aşa că nu au ce bani să îmi ia. Toţi cei care ieşim în stradă ştim că ceva mai de preţ decât sănătatea noastră şi a familiilor noastre, nu avem. Şi pentru asta ne vom lupta până la capăt.