Padurile virgine din Romania – Interviu cu Victor Giurgiu

Cascada Vadu – Crisului

– seful directiei de silvicultura a Academiei Romane –

„Padurile virgine din Romania reprezinta, cu adevarat, un tezaur de valoare internationala”

– In zona ecologiei a explodat o noua problema. Societatea civila si presa au adus in prim-plan urgenta salvarii padurilor virgine din Romania. Pentru a intra in miezul problemei, cred ca in primul rand e nevoie sa dati o definitie „ca la carte”, a ceea ce inseamna o padure virgina.

– As incepe cu definitia unui mare biolog roman, Emil Pop, despre ceea ce este o padure virgina. Anume, inainte de toate ea este o fiinta colectiva, cea mai grandioasa din cate exista, infiorata de o viata proprie, dar inchegata, la randu-i, din milioane de vieti individuale. Este un tot armonios, un duh unitar, care impresioneaza intr-un fel unic spiritul omenesc. Pe langa aceasta frumusete a unei paduri neumblate, pe care probabil numai un poet ca Eminescu putea sa o zugraveasca exact, exista si descrieri stiintifice. Avem anumite repere prin care putem declara o padure virgina sau cvasivirgina. Cea virgina este cea neatinsa de om, fara cioate noi sau vechi ramase in urma taierilor, fara drumuri sau poteci, in care nu au fost lasate animale domestice la pasunat si in care gasim specii autohtone de arbori de toate varstele, de la un an la sute de ani. In astfel de paduri se gasesc, de obicei, trunchiuri de arbori morti, prabusiti, si accesul este dificil. Padurile cvasivirgine sunt cele in care s-au facut taieri, omul a intervenit, insa foarte putin sau cu mult timp in urma, incat padurea s-a regenerat.

– Pentru un portret cat mai clar al acestui tezaur viu, ne puteti spune povestea lor?

              Victor Giurgiu

– Padurile romanesti s-au format in urma cu aproximativ 12 mii de ani si erau alcatuite, in special, din pini, mesteceni si salcii. Existau si molizi, stejari sau tei, dar intr-o masura mai mica. Abia patru mii de ani mai tarziu, molidul se extinde si devine majoritar. Apoi, in alte cateva mii de ani, s-a dezvoltat carpenul, apoi stejarul. Peisajul de astazi al Romaniei se datoreaza perioadei post-glaciare, cand bradul ocupa noi si vaste teritorii, iar fagul il insoteste in aceasta cucerire. Daca astazi avem cu putin peste 20% suprafata impadurita, in trecut, 80% din teritoriul Romaniei era acoperit de paduri. Stejarul era marele invingator (56%), urmat de fag si brad. Majoritatea acestor paduri au ramas virgine pana in timpul lui Burebista si Decebal, cand au inceput modificari importante, mai ales dupa ce Dacia a devenit provincie romana. Dar despaduririle cu adevarat masive s-au produs in perioada dominatiei turce. Teritoriile romanesti din Transilvania si Bucovina aflate sub Imperiul Austriac s-au confruntat, si ele, cu intense taieri rase. Acesta era modelul silviculturii germane, foarte profitabil economic: taiem ras totul si apoi plantam o noua padure. Atunci a fost prima mare confruntare a silvicultorilor romani, care erau formati la scoala franceza de la Nancy si care pledau pentru taieri „gradinarite”. In urma acestei confruntari de la 1894, Romania a ales modelul francez. Asa se explica, in parte, actuala prezenta la noi a padurilor virgine. As aminti in acest scurt istoric si ultimele doua perioade importante. Perioada interbelica, fata de care avem atatea nostalgii si care pentru padurile romanesti a fost de fapt cea mai neagra epoca. A fost cea mai violenta etapa a ei, in doar cativa ani fiind pusa la pamant jumatate din padurea tarii! Si mai este si perioada comunista, in care nu s-a taiat mult ca suprafata, insa au fost atinse in special padurile virgine, prin taieri si extinderi artificiale ale unor soiuri de arbori neautohtoni.

– Se vorbeste despre faptul ca padurile virgine din Romania de azi sunt un tezaur extraordinar, la nivel european si chiar international. Este adevarat? Ce le face sa fie atat de valoroase?

       Cascadele raului Beusnita

– Valoarea lor consta in simplul fapt ca exista! Romania are, intr-adevar, un tezaur de o valoare internationala. Si asta, pentru ca padurile virgine europene au fost aproape in totalitate defrisate sau distruse. Fie pentru dezvoltarea agriculturii, fie din interese economice sau, pur si simplu, prin taieri dezorganizate. In Romania, distrugerea padurilor virgine a intarziat cu aproape un secol fata de restul Europei, in primul rand datorita inaccesibilitatii padurilor carpatine. Pe langa asta s-au adaugat si alte cauze: interventia oamenilor de stiinta, care au incetinit procesul demolator al acestor comori naturale, dar si valoarea relativ redusa, in trecut, a lemnului de fag, specie preponderenta in padurile virgine. Practic, subdezvoltarea silviculturii si economiei forestiere, dar si rezistenta unor oameni de stiinta, au propulsat astazi Romania pe primul loc in Europa dupa intinderea padurilor virgine. In timp ce alte tari nu mai au deloc astfel de paduri, noi mai avem aproximativ 250 de mii de hectare. Cred ca, alaturi de Rosia Montana, este cea mai importanta comoara pe care o detine acum Romania.

– De multe ori, ecologia intra in conflict cu interesele localnicilor: padurile, inclusiv cele virgine, sunt adesea singura sursa de venit a oamenilor. Aveti o solutie pentru acest conflict?

– Cred ca problema este pusa gresit: ecologia nu intra in conflict cu interesele oamenilor, dimpotriva. Daca in loc sa ne grabim sa taiem padurea, am sta sa socotim, oricat de pragmatic, am vedea ca pastrarea padurilor virgine poate sa aduca mai multi bani si pe termen mult mai lung. As putea sa va dau si un exemplu concludent, al unei tari vecine. Muntenegru este o tara cat doua judete de-ale noastre. Ei au trecut protejarea naturii in Constitutia statului! Si mergand pe aceasta directie, au ajuns la incasari din turism de aproximativ un miliard de euro pe an. Dincolo de argumentul economic, acest conflict se poate rezolva usor daca toata mass-media, alaturi de clasa politica, ar intelege si ar spune oamenilor cat de importante sunt padurile virgine. Daca oamenilor li s-ar explica, pe intelesul lor, cat de valoroase sunt aceste paduri, ar deveni o misiune mult mai simpla gasirea de solutii economice. Pentru ca e mai simplu sa ii ai pe localnici parteneri in acest demers, decat sa le impui interdictii.
Padurile virgine sunt de o importanta capitala pentru silvicultura, ecologie, pentru protectia mediului. La nivel european, ele sunt baza cercetarii stiintifice in multe discipline. Sunt un model care ne invata cum sa avem grija de celelalte paduri si cum sa evitam dezastrele datorate schimbarilor climatice. Doar in ele mai putem arata copiilor nostri cum arata o padure adevarata. Nu cred ca romanii sunt atat de lacomi, incat sa dispretuiasca la un loc educatia, turismul, cultura si ecologia. Cred doar ca nu li s-a explicat indeajuns, ca nu au fost informati cum trebuie. Cati dintre romani stiu ca padurile virgine si cvasivirgine din perimetrul Retezat-Godeanu-Tarcu, de pilda, sunt ultimul Peisaj Forestier Intact, din zona temperata a Europei? Cand oamenii vor constientiza valoarea padurilor virgine, solutia protejarii lor va veni, in buna masura, de la sine.

– Pana se va ajunge la aceasta constiinta colectiva a valorii padurilor virgine romanesti, care ar fi masurile necesare protejarii lor? Au ele astazi o protectie pe masura importantei lor?

– Din pacate, procesul demolator al padurilor virgine continua si in prezent. Este favorizat chiar si de legea privind regimul ariilor protejate. In plus, nici legea retrocedarilor nu ne ajuta. Adaugati la aceste neajunsuri lucrarile silvice gresite si, mai ales, presiunile economice ale unor firme straine si veti avea un tablou dramatic. Dupa cum stiti probabil, distrugeri de paduri virgine au loc chiar si in Parcuri Nationale sau Naturale. E de-ajuns sa amintesc Retezatul, Piatra-Craiului, Bucegi si mai sunt si altele. In cifre, daca in 1984 aveam aproximativ 400 de mii de hectare de paduri virgine si cvasivirgine, astazi avem, probabil, jumatate! Masurile pentru protejarea lor sunt de o necesitate arzatoare. In primul rand, ar trebui facuta reinventarierea si descrierea padurilor virgine-cvasivirgine, utilizand o tehnica moderna si mergand pe teren, iar nu pe baza documentelor vechi. In al doilea rand, e urgenta acordarea acestor paduri a statutului de arie naturala strict protejata si acordarea de compensatii banesti proprietarilor.

                                               Regele Carpatilor

Pentru asa ceva se pot folosi nu doar fonduri de la bugetul statului, dar si fonduri europene sau acordate de organisme internationale de profil. Aceste fonduri exista, ele trebuie doar accesate. O parte din aceste paduri pot fi incadrate in categoria bunurilor naturale ale patrimoniului umanitatii si puse sub patronajul Organizatiei Natiunilor Unite, cel mai bun exemplu aici fiind padurile din Banat, din zona Cheile Nerei. Si, nu in ultimul rand, e obligatorie sistarea construirii de drumuri, inclusiv forestiere, in zonele cu paduri virgine. Daca am lua aceste masuri minime si am infiinta si un Institut de Cercetari al Ariilor Protejate, cred ca am putea sa salvam o buna parte din tezaurul actual.

– In incheiere va propun sa terminam cu un vis frumos. Cum credeti ca ar trebui sa arate, in mod ideal, padurile virgine din Romania?

– In doua cuvinte as spune: protejate si iubite. Vedeti, aceste paduri au tot ce trebuie ca sa devina nu doar „laboratoare” de cercetari fundamentale si aplicate, dar si adevarate „sali de curs”, atat pentru silvicultori, cat si pentru alte domenii. Biologia, ecologia, geografia, sociologia sau filosofia pot tine cursuri in astfel de „clase”, in care domina echilibrul. Mi-ar placea ca dragostea de natura sa fie predata in scoli si respectul fata de aceste ultime insule neatinse ale creatiei divine sa fie la inaltimea credintei acestui popor. Natura este, cu adevarat, imprumutata de la copiii nostri. Suntem obligati sa le lasam o mostenire frumoasa si curata.

 

Publicat inițial în ,,Formula AS”-nr.998 din 2011

scris de Cătălin Manole