Scrisoare deschisă – proiect ordin ucidere 486 de urși

București, 2 mai 2023

Scrisoare deschisă ref: Proiect de Ordin privind aprobarea nivelului de prevenție și de intervenție pentru prevenirea pagubelor și a accidentelor produse de specia urs (Ursus arctos)

Domnule Tanczos Barna, ministru,

Considerăm că proiectul de ordin pe care l-ați supus dezbaterii publice conține erori crase din punct de vedere legal, științific și moral de la prima până la ultima pagină și vă solicităm să îl retrageți imediat. Face de rușine instituția care se numește ”ministerul mediului”. Ceea ce ați publicat ca fiind un studiu nu arată deloc ca un studiu. Nu puteți supune dezbaterii publice un proiect de ordin fără a deține avizul Academiei Române care oricum nu poate fi dat fără a comite un abuz. Proiectul nu are o metodologie serioasă, iar durata colectării datelor indică mai degrabă că ați v-ați scos sporadic echipa la picnic cu niște organizatori de vânătoare de trofee pentru a negocia la telefon cu fondurile de vânătoare prețul și șpaga pentru fiecare execuție de urs. Proiectul nu abordează cauza problemei ci doar efectul acesteia. În forma supusă dezbaterii, proiectul va amplifica în mod cert problema. Adică mai multe conflicte om-urs, mai multe pagube, pierderi de vieți și destructurarea populației de urs. Și cel mai grav, la finalul lecturii proiectului de ordin am realizat că ceea ce Dvs numiți studiu pentru justificarea uciderii planificate a 486 de urși nu prezintă sub nicio formă impactul asupra populației de urs brun.

Intenția Dumneavoastră de a favoriza industria vânătorii de trofee în detrimentul populației de urs brun este evidentă pe parcursul întregului ordin. Încă de la prima pagină, chiar de la introducere, am putut observa contradicția dintre obiectivele studiului si informațiile publice disponibile. În mod oficial, înainte de Revoluție la nivelul anului 1988, în România trăiau 7880 de urși. Au urmat trei decenii când populația a scăzut, inclusiv din cauza braconajului, otrăvirii și cotelor de ucidere propuse și aprobate (1419 urși uciși legal între 1990-1996) pentru reducerea pagubleor, fapt consemnat în introducerea proiectului de ordin. Populația consemnată de urs a scăzut abrupt în doar câțiva ani la 5500 de exemplare, la nivelul anului 1996. Admiterea acestor date oficiale invită la repetarea greșelilor făcute acum 33 de ani care au condus la situația actuală și face o utopie din proiectul Dvs de ordin.

În cele ce urmează vom critica punct cu punct câteva aspecte problematice din proiectul de ordin după care vom transmite câteva considerente pentru un nou ordin. Ca principiu, Agent Green susține coexistența și coadaptarea cu urșii prin abordarea cauzei problemelor și nu a efectului. Organizația nu susține măsura letală sub nicio formă. Urșii habituați care care fac probleme sunt rezultatul proastelor politici publice și nu poartă nicio vină. Nu este corect din punct de vedere moral să fie uciși. Este datoria ministerului mediului să le asigure o viață în demnitate în sanctuare realizate și întreținute de statul român. Iar celor nehabituați trebuie să le garanteze un habitat sănătos care trebuie exins progresiv. În prezent acesta este degradat și limitat la câteva zone montane unde specia este refugiată și nu în largul său. Ministerul trebuie să repare de urgență reputația ursului la cărui persecuție a contribuit prin proaste politici și declarații alarmiste de rea-credință. În viitoarele politici publice, ministerul trebuie să ia în calcul schimbările climatice care impactează negativ și accelerat populația de urs brun.

La punctul 1. Din studiu intitulat ”Scopul şi necesitatea”, subpunctul 1.1.      intitulat ”Elemente de referinţă” scrie că ”Derogările nu se acordă dacă există riscul ca acestea să aibă un impact negativ semnificativ de ordin calitativ sau cantitativ asupra populaţiei care face obiectul derogării.”

Dar studiul nu prezintă niciunde care este impactul asupra populației ci doar niște metdode de calcul a unui nivel maxim de extragere din populație a unor urși. Dar un studiu trebuie să prezinte o analiză minuțioasă de risc și o evaluare a impactului.

La punctul 2 intitulat ”Activități specifice” scrieți că ”acestea fiind distribuite în întreg arealul speciei, cu un număr mai mare în județele Harghita, Mureș, Covasna, Brașov, Argeș, Sibiu și Prahova, în corelație directă cu densitățile mari înregistrate.”

Păi în realitate pagubele prezentate nu sunt răspândite în întreg arealul speciei. Așa că faceți bine și prezentați o cuantificare a distribuției pagubelor în raport cu distribuția speciei. De asemenea nu puteți folosi just sintagma ”corelație directă” de vreme ce ”corelația” nu reprezintă implicit ”cauzalitate”. La pagina 11 a studiului pe care l-ați aprobat în secțiunea care explică metoda de calclul se prezintă coeficientul de corelație ”r” dintre densitatea urșilor și numărul de pagube ca fiind egal cu 0.2. Ori asta înseamnă o corelație slabă (”p” este < 0.00 dar coeficienții ”r” mai mici de 0.3 indică o corelație slabă între variabilele analizate). Deci interpretarea calculului în favoarea unei cote mai mari este un abuz.

Mai departe, tot la punctul 2 ”Activități specifice” scrie că ” În restul arealului speciei urs brun cunatumul pagubelor variază între 170 și 580128 lei la nivel de fond cinegetic cu cele mai mari valori raportate în județele Harghita, Mureș, Covasna, Brașov și Sibiu. Distribuția valorilor pagubelor este direct corelată cu densitatea speciei înregistrată în zonele menționate anterior.”

Păi asta este o dezinformare gravă prin omisiune deliberată deoarece prezentarea variației valorilor despăguburilor fără a indica timpul și locul unde au fost înregistrate valorile minime, maxime și cele cuprinse în acest interval, precum și lipsa prezentării unei valori medii nu prezintă credibilitate. De asemenea trebuie prezentată corelația dintre numărul derogărilor alocate per fond de vânătoare și numărul pagubelor + valoarea lor pentru cuantificarea efectului derogărilor aplicate asupra nivelului pagubelor. În cele din urmă, problema corelației dintre valoarea pagubelor prezentate și densitatea urșilor persită deoarece coeficientul ”r” calculat fiind de 0.13 indică o corelație slabă.

”2.Analiza derogărilor acordate conform ordinelor de ministru emise pentru acordarea de derogări de la măsurile de protecție comparativ cu localizarea situaţiilor conflictuale şi a pagubelor înregistrate în perioada 2015-2020, la nivel de fond cinegetic;” Titlu pagina 5

Această abordare de a analiza conflictele pe perioada 2015-2020 cu derogările din 2019-2022 este total nepotrivită deoarece specificul derogărilor aplicate în perioada 2015-2020 este total diferit față de perioada 2019-2022. Este ca si cum ai compara nivelul de trai al românilor din perioada 1990-2007 cu capacitatea de producție din perioada 2007- 2022. În plus în capitol sun analizate sau mai bine zis comparate solicitările de derogări cu derogările acordate nefiind identificat de noi niciun element cantitativ privind pagubele sau situațiile conflictuale.

La punctul 2.2 ”Analiza derogărilor acordate conform ordinelor de ministru emise pentru acordarea de derogări de la măsurile de protecție comparativ cu localizarea situaţiilor conflictuale şi a pagubelor înregistrate în perioada 2015-2020, la nivel de fond cinegetic” se precizează că ”Datele privind derogările au fost preluate de pe site-ul beneficiarului pentru perioada 2019-2022 (perioada convenită împreună cu beneficiarul). În analiza derogărilor acordate s-au analizat comparativ solicitările pentru acordarea derogărilor și derogările acordate. În total s-au solicitat 356 derogări și au fost acordate 187 derogări din care au fost realizate 140 de derogări. Din cele 140 de derogări, 122 de derogări au vizat recoltarea exemplarelor de urs brun, iar 18 au vizat relocarea unor indivizi de urs (Fig. 3-5). Cele mai multe derogări au fost acordate în județele unde s-au înregistrat cele mai mari pagube și cele mai mari densități.”

Din această formulare nu reiese ce acte de reglementare au fost luate în calcul și nici perioada și contextul aplicării derogării. Acestă secțiune nu poate fi denumită ”analiză”. Se susține că derogările până în anul 2022 au fost distribuite unde au fost pagube si densități mari, dar nu se prezintă modul în care aceste derogări au contribuit la reducerea pagubelor și densităților. În concluzie, alocarea unui nivel maxim de derogări pentru ucidere nu are cum să rezolve problema pagubelor, conflictelor și a densității populației.

Mai departe, autorii studiului susțin că numărul de exemplare ucise conform datelor din “Situația derogărilor pentru specia urs brun (Ursus arctos), conform prevederilor OM 724/2019, la data de 11.10.2022”) ”reprezintă mai puțin de 1% din populație și a influențat nesemnificativ comportamentul și dinamica acesteia, cuantumul pagubelor produse de către această specie își menține trendul crescător.”

Această interpretare a autorilor este abuzivă și nu are logică. În realitate derogările acordate au vizat oficial exemplare de urs problemă și nu reducerea populației de urs. Interpretarea logică prin urmare este că nu ne putem aștepta ca derogările aplicate în baza OM 724/2019 să schimbe comportamentul și dinamica populației.

La punctul 3.3 ”Participarea împreună cu gestionarii fondurilor cinegetice și reprezentanții agențiilor locale pentru protecția mediului și alți factori interesați (ONG-uri, institute de cercetare/ universități, muzee) la colectarea datelor în teren, pe 10% din fondurile cinegetice ocupate de urs brun (Ursus arctos), râs (Lynx lynx), pisică sălbatică (Felis silvestris) şi verificarea prin sondaj a evaluării pe încă 10% din fondurile cinegetice ocupate de urs brun (Ursus arctos), râs (Lynx lynx), pisică sălbatică (Felis silvestris) prin deplasarea în minim 10 judeţe la gestionarii fondurilor cinegetice; identificarea unităților reproductive (femele cu pui). Pentru specia urs colectarea datelor din teren se va realiza in conformitate cu prevederile Ordinului de Ministru nr. 625/28.06.2018 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 549 din 02.07.2018 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România – actiunea 1.3. Monitorizarea populației de urs brun la nivel național, lit c) Monitorizarea permanentă. ”

Din comparația datelor din figurile 6 și 8 rezultă că cel puțin în județele Caraș Severin, Mehedinți, Bihor, Suceava și Maramureș s-au făcut cercetări dar nu s-au găsit urși. Presupunem că datele prezentate sunt fie greșite fie incomplete. Nu sunt precizate datele și locațiile unde au fost prezenți si observatori de la ONG-uri sau alte entități interesate și nici metoda de verificare aplicată. Metoda identificării unităților reproductive nu poate fi folosită ca metodă de verificare și de validare în lipsa cunoașterii altor indicatori populaționali precum proporția femele/masculi sau proporția de adulți/juvenili. Știința nu validează această metoda ca metoda de control.

Planul de acțiune nu prevede o metodologie clară de monitorizare anuală a populației de urs ci recomandă utilizarea metodei transectelor propuse in proiectul LIFEURSUS, metodă ce nu a fost vizibil aplicată în perioada 2021 și 2022.

La punctul 2.5.1  ”Analiza datelor la nivel de fond cinegetic, judeţ şi la nivel de ţară în sistem GIS și elaborarea hărţilor GIS pe categorii de densitate, pentru populaţia de urs”, autorii precizează că ”Minimum de indivizi la nivel național a fost calculat utilizând procentul mediu de creștere a populațiilor de urs la nivel mondial (1,136) Este posibil ca populația de urs brun din România să aibă rate de creștere mai mari în comparație cu alte populații, având în vedere practica pe scară largă a hrănirii suplimentare, ceea ce ar putea duce la o supraviețuire mai mare (Popescu et al. 2016) (Articol atașat în anexe)”

Păi procentul mediu de crestere a populației de 1.136 la nivel mondial este de fapt rata anuală maximă de creștere a populației estimată în perioada 1974-1994 pentru populația de ursul grizzly din statul British Columbia al Canadei care este o altă subspecie decât ursul brun care trăiește în Europa. Informația a fost preluată eronat din articolul citat și realizat de Popescu et al. În anul 2016. Hrănirea urșilor nu mai este permisă de Consiliul Europei. Afirmația privind hrănitul urșilor tebuie lămurită de autorii studiului. Considerând că aceștia consideră că hrănitul duce la creșterea populației iar obiectivul este reducerea ei, soliticăm ca autorii studiului să clarifice în ce măsură această practică trebuie abandonată sau continuată și în ce măsură această practică contribuie la apariția pagubelor.

La punctul 2.5.2 autorii susțin că ”S-a utilizat valoarea maximă de referință raportată de țara noastră pentru perioada 2013-2018 (7200 exemplare, repezentând suma dintre valoarile date pe bioregiuni), fiind utilizată în acest studiu pentru anul 2018 ca și populație de referință:

https://nature-art17.eionet.europa.eu/article17/species/report

Din această formulare se înțelege că pentru calculul valorii minime a fost folosită valoarea maximă raportata în anul 2018 (7200 exemplare). Acest aspect este unul incorect deoarece în practica curentă pentru a estima o valoare minimă nu se folosesc valori maxime ci valori medii. Mai mult, este eronat din punct de vedere științific ca valori calculate la nivel de bioregiune (prin sondaj) să fie comprate cu valorile calculate la nivel de fond cinegetic și de județ, indiferent de metoda utilizată.

La punctul 2.5.3 ”Utilizând procentul mediu de creștere a populațiilor de urs la nivel mondial (1,136) aplicat la cifra 7200 a rezultat un număr minim de indivizi de 7703 pentru anul 2023. ”

Considerăm că acest calcul este greșit. Dacă înmulțim N2018 = 7200 cu λ = 1.136 auntci nu obținem valoarea de 7703 prezentată de autori. Iar dacă calculăm creșterea pentru perioada 2018-2022, atunci obținem o rată de creștere de 1.07 (adică de 7%), rată care nu apare nicăieri în metodologia prezentată. Considerând intervalul de 4 ani și această rată, pare nefiresc ca această rata să fi fost constantă timp de patru ani, în vreme ce autorii nu prezintă dacă au calculat și alte rate de crestere anuale pentru această perioadă. Prin urmare putem considera cifra de 7703 ca fiind una care nu are legătură cu știința ci cu liberul arbitru. Ori soarta unei specii cheie pentru ecosistem nu poate fi periclitată de calcule proaste.

La punctul 2.5.4 ”Maximum de indivizi a fost calculat pentru anul 2022, pornind de la estimările la nivel de fond cinegetic, centralizate de către Agențiile județene de Protecția Mediului și aplicând corecția negativă de 0,5. A rezultat un număr maxim de indivizi de 8093, cifră cu care s-a lucrat mai departe pentru toate calculele efectuate. Această corecție a survenit în urma verificărilor din teren, aplicând indicele “COY” pentru metoda unităților reproductive (Krkovic et.al., 2001).”

Această abordare reprezintă apusul științei deoarece estimarea minimului și maximului populației de urs s-a făcut folosind două metode diferite, una pentru minim și alta pentru maxim, în funcție de ce le-a convenit mai mult autorilor și beneficiarilor. Pentru minim au optat pentru estimarea unei creșteri în raport cu o valoare stabilită în anul 2018 (la nivel de bioregiune și date colectate prin sondaj), iar pentru maxim au optat pentru valori calculate plecând de la numarul de ursi raportați de gestionari la nivel de fond cinegetic la care s-a aplicat o corecție de 50% care nu are niciun fundament stiințific deoarece articolul citat nu conține metode sau rezultate care să sugereze că valoarea de 0.5 poate fi folosită ca valoare de corecție a unei populații.

Se scrie apoi că ”Densitățile calculate pentru fiecare fond cinegetic în parte au fost realizate utilizând media dintre habitatul favorabil speciei urs brun extras din Corine Land Cover și suprafața fondului cinegetic, medie raportată la 100km2(10,000 ha) Fig. 7-8. ”

Păi această abordare de a stabili suprafata de referință pentru a calcula densitatea urșilor prin realizarea unei medii între un habitat favorabil și niste limite administrative fictive este lovită de nulitate științifică potrivit literaturii de specialitate la zi pentru această specie.

La punctul 2.6 ”Identificarea, analiza și prezentarea alternativelor acceptabile; în cazul propunerii pentru derogare a unui număr de exemplare din speciile de urs, râs și pisică sălbatică, aceasta va fi corelată cu incidența pagubelor importante și a cazurilor de punere în pericol de către aceste specii a sănătății și integrității oamenilor din anii 2015 – 2022; fundamentarea științifică a derogărilor propuse și stabilirea legăturii dintre starea de conservare favorabilă și extragerea unui anumit număr de exemplare din specia urs brun (Ursus arctos), râs (Lynx lynx) și pisică sălbatică (Felis silvestris), conform Directivei Consiliului 92/43/EEC privind Conservarea Habitatelor Naturale și a Faunei şi Florei Sălbatice (Directiva Habitate); estimarea numărului de derogări ce poate fi acordat pentru anul 2023 la nivel de gestionar și de județ.” Se precizează că ”Datele de prezență ale indivizilor din specia urs brun la nivel de fond cinegetic au constat în maximum rezultat în analiza de la punctul 5 (8093 indivizi la nivel național), având în vedere faptul că la acest punct se propune numărul maxim de intervenție din populație (număr maxim de indivizi rezultați în urma studiului) dar și pentru faptul că această valoare a rezultat în urma corecției datelor centralizate la nivel național și verificate de către Agențiile județene pentru protecția mediului. Mai mult decât atât, propunerea de intervenție în populația de urs brun este maximală, fără a afecta starea de conservare actuală, totodată, acesta nefiind obligatorie a se realiza în întregime. Având în vedere faptul că acest studiu propune nivelul maxim de intervenție pentru prevenție în cadrul speciei urs, s-a utilizat următoarea formulă de calcul, rezultate în urma analizei: N=(N1+N2)/2 unde N este numărul maxim de indivizi propuși pentru prevenție la nivel de fond cinegetic;

Semnificația termenului ”datele de prezență” la nivel de fond cinegetic este vagă , iar asocierea lui cu un număr maxim stabilit la nivel național este un mister, considerând că literatura de specialitate din România arată că un exemplar de urs habitează pe un areal care acoperă mai multe fonduri cinegetice. De asemenea, considerând că ursul este o specie protejată, principiul prevenției impune ca orice eventuală intervenție letală să se raporteze la nivelul minim al populației estimate și a minimului de cotă ce poate produce un impact asupra populației. Prin urmare în logica principiului prevenției, această abordare de a stabili o cotă bazată pe estimarea populației maxime (greșit calculată) și maximul intervenției (calculat pe baza unei formule fără fundament științific) este una greșită și periculoasă, iar lipsa obligației de a realiza nivelul maxim nu justifică decizia maximă de intervenție. Pentru a respecta principiul prevenției, nivelul maxim ar trebui sa fie nivelul minim la care poate fi evaluat un impact raportat la o populație estimată printr-o metoda clară validată științific.

La pagina 19 apare o nouă inconsistență. Autorii scriu aici că ”Pentru populatia de urs din Romania nu există o alternativă satisfăcătoare la derogare avand in vedere ca sutele de relocări efectuate s-au dovedit neeficiente, ursii maturi relocați au revenit la locul de origine sau au create conflicte in zonele de relocare si a trebuit sa fie eliminati.”

La punctul 2 aceiași autori scriu că au fost realizate 18 acțiuni de relocare iar în această secțiune se menționază sute de relocări. Solicităm ministerului să publice studiul care include lista cu sutele de relocări realizate și să ofere interpretarea rezultatelor relocărilor.

Apoi, autorii scriu că ”Densitatea foarte mare a ursilor in Romania provoaca numeroase pierderi in randul puilor prin uciderea acestora de catre masculi , reactia femelelor cu pui pentru a-i  proteja; – parasirea habitatului natural si refugierea in culturi agricole, trupuri mici de vegetatie forestiera, in apropierea localitatilor, unde creste riscul de conflict cu populatia locala iar puii cresc practice habituati. ”

Deci, de identifică existența unor sisteme de reglaj natural al populației reprezentate de masculii care ucid puii, dar în ultimul paragraf se precizează exact dorința ca masculii sa fie scoși din populație pentru a ”permite femelelor sa se întoarcă în habitatul natural ”. Practic se recomandă exact reducerea unui element important al mecanimsului natural de reglare a populației. Asta denotă interesul pentru trofeu și incompetența.

De fapt nici măcăar nu se explică în ce măsură obiectivul de reducere a populației poate fi atins prin extragerea masculilor dominanți ce asigura reglajul natural al populației. Nu se arată nici justificarea pentru această recomandare în contextul în care obiectivul este acela de reducere a populației. Considerăm că această recomandare a studiului în raport cu propunerea din textul proiectului de ordin de a stabilii un prag maxim de 500 de puncte CIC este îngrijorătoare și are rolul de a susține uciderea exemplarelor adulte, cu trofee valoroase, măsură ce nu poate contribui la reducerea populației pe termen scurt dar suplimentar va destructura populația, va produce creșterea acesteia pe termen lung prin mărirea bazei piramidei populației de urs și riscul de cosanvinizare. Astfel această recomandare este contradictorie cu obiectivele studiului și a spiritului cotei de prevenție.

Mai departe, autorii scriu într-o limbă română din ce în ce mai stricată că ” Avand in vedere situatia create de decizia nefericita (gresita ) din 2016 in privinta managementului ursului in Romania , decizie care a dus la zeci de persoane omorate sau mutilate de ursi, o crestere exponentiala a cheltuielilor statului cu despagubirile si alterarea comportamentului natural al ursilor, ca si scaderea acceptantei/tolerantei populatiei locale fata de prezenta ursilor in comunitati, in culturile agricole , livezi si in anexele gospodaresti, daunele grave asupra recoltelor, efectivelor de animale, pădurilor, în folosul sănătății și siguranței publice si chiar pentru a proteja fauna, nu exista alta alternativa viabila in afara emiterii derogarilor in cadrul cotei de preventie si interventie. ”

Această afirmație este o speculație deoarece nu există studii sau date care să o susțină.

În apropiere de final, autorii spun că ”Pentru populatia de urs din Romania se poate interveni fara a cauza probleme de afectare a dinamicii si a statutului de conservare favorabil in limita a 10% din nivelul populatiei minime. In acest numar se vor incadra atat derogarile pentru interventie cat si cele pentru preventie. Daca derogarile pentru interventie se vor axa in principal asupra exemplarelor cu comportament deviat indiferent de sex sau varsta, in recoltarea pentru preventie se va incerca reducerea proportiei de masculi, astfel incat femelele cu pui sa poata sa revina in habitatul natural. Conform studiilor stiintifice, masculii dominanti pun o presiune constanta pe exemplarele tinere si mai ales pe femelele cu pui, acestea recurgand la parasirea zonelor favorabile de trai si apropiindu-se tot mai mult de zonele locuite, pentru a evita pradarea (Steyer et. all 2013).

Studiul nu face o analiză de impact prin care să stabilească acest prag de 10% ca fiind un prag fără impact asupra populației. Planul de acțiune pentru urs propune un prag de 8%, iar tentativa de studiu a ministerului propune un prag de 5.94%. Prin urmare, această afirmație vine în contradicție cu restul studiului.


Considerente suplimentare pentru viitorul ordin privind managementul populației de urs brun din România

Controlul populației de urs brun prin mijloace letale sau utilizarea altor metode care ar putea avea un impact negativ asupra supraviețuirii ursului trebuie exclus, având în vedere varietatea amenințărilor cu care se confruntă urșii bruni. Urșii bruni trebuie să aibă habitate sigure și să evite persecuția umană (Weaver și colab., 1996, Estes și colab., 2011, Ripple și colab., 2014, Darimont și colab., 2015). Un urs brun are nevoie de un habitat mare, lipsit de conflicte umane, în scopul de a căuta hrana, perechea, adăpostul și locațiile pentru bârlog. Un habitat ideal pentru urșii bruni trebuie să beneficieze de o distribuție adecvată și abundență a alimentelor pentru ca urșii să se dezvolte armonios. În plus, o altă amenințare critică pentru urși este incursiunea utilajelor motorizate în habitatele lor (Craighead 2002).

În plus, mulți cercetători au susținut că schimbările climatice vor avea efecte dăunătoare asupra urșilor prin modificarea suplimentară a disponibilității surselor de hrană în habitatul lor. Concluziile lor demonstrează că guvernul român trebuie să trateze impactul schimbărilor climatice asupra urșilor bruni cu cea mai mare seriozitate. De exemplu, Bojarska și Selva (2012) au efectuat o revizuire globală a selecției alimentelor pentru urs în raport cu dispunerea geografică (latitudine, longitudine, altitudine) și cu o multitudine de variabile de mediu cum ar fi durata și grosimea stratului de zăpadă.

Aceștia au descoperit că ceea ce a constituit unii dintre “cei mai importanți factori care afectează ecologia hranei ursului brun” sunt “condițiile de temperatură și zăpada” (Bojarska & Selva 2012). Au determinat că poate fi de așteptat ca schimbările climatice să influențeze foarte mult obiceiurile alimentare ale urșilor bruni prin schimbări în disponibilitatea alimentelor, modelele de hibernare, cerințele nutriționale și energetice și comportamentul de hrănire. Temperaturile crescânde la nivel global produc ierni mai scurte cu zăpadă mai puțină, mai ales în latitudinile nordice și zonele înalte (Sagarin & Micheli 2001, Wilmers & Post 2006). Topirea zăpezii timpurii reduce substanțial cantitatea de hrană pe timp de iarnă târzie și primăvară, care este vitală pentru urși după hibernare și până când devin disponibile alte resurse alimentare (Wilmers & Post 2006).

Schimbările climatice pot afecta obiceiurile de hrănire ale ursului brun, prin modificări ale distribuției și fenologiei plantelor. Ca răspuns la temperaturile mai ridicate, Rodriguez și colab. (2007) au demonstrat o scădere pe termen lung a contribuției hranei boreale și temperate în alimentația ursului brun în timpul sezonului hiperfagic, atunci când urșii bruni consumă în mod obișnuit cantități mari de fructe pentru a acumula grăsimi pentru perioada de hibernare și pentru o reproducere reușită. Schimbările în calendarul și abundența fructelor, culegerea fructelor și ghindelor, scăderea disponibilității fructelor de calitate superioară pot avea consecințe importante asupra dinamicii populației de urși bruni (Rodriguez și colab., 2007).

Dacă vor dispărea resursele alimentare principale pentru urșii bruni, fără modificarea corespunzătoare a calendarului resurselor alimentare alternative, ar putea apărea un deficit serios în alimentație. (Bojarska și Silva 2012, pag. 133-4). Din studiile stiințifice actuale disponibile este clar că: schimbările climatice amenință și vor continua să amenințe urșii bruni prin modificarea în mod nefavorabil a habitatului lor.

Dorresteijn și colab. (2014) au studiat coexistența ursului brun cu omul în Transilvania, România. Cercetătorii au descoperit că “urșii și oamenii coexistau relativ pașnic, în ciuda conflictelor ocazionale”. Cheia acestei coexistențe a fost: 1) disponibilitatea zonelor împădurite care sunt legate de populațiile de urși din Munții Carpați; 2) utilizarea managementului tradițional al animalelor pentru a minimiza daunele produse de urși; și 3) o anumită toleranță a păstorilor la conflictul ocazional cu urșii.

Dorresteijn și colab. au constatat că activitatea urșilor nu era legată de așezările umane, iar compensațiile pentru pierderile în rândul animalelor nu influențează atitudinea oamenilor față de urși.

Din aceste studii reiese că relația conflictuală dintre oameni și urși este scăzută în regiunile României, unde cotele de vânătoare și, probabil, populațiile de urși sunt cele mai ridicate. În mod clar, afirmațiile potrivit cărora este nevoie de vânătoare pentru a aborda conflictul dintre oameni și urși în această regiune sunt false.

Co-adaptarea și co-existența cu urșii bruni din România sunt esențiale pentru siguranța populației umane, a animalelor și a agriculturii.

Agent Green recomandă ca măsurile ministerului mediului să impună cu fermitate co-adaptarea și co-existența cu urșii bruni din România. Co-adaptarea și co-existența trebuie să se producă dacă dorim ca urșii să continue să existe; ceea ce înseamnă că oamenii trebuie să fie dispuși să împartă habitatul și să tolereze nivelul scăzut de risc pe care aceștia îl reprezintă (Dubois și colab., 2017, Carter și Linnell, 2016, Chapron, Guillaume și colab., 2016). Oamenii trebuie să-și contracareze propria tendință de “hiperprădător” al altor specii și a habitatelor acestora (Darimont și colab., 2015, Chapron și López-Bao, 2016).

În 2015, un grup de cadre universitare, reprezentanți ai industriei și organizații nonguvernamentale de pe cinci continente s-au întâlnit la un atelier de lucru de 2 zile pentru a dezvolta primele principii internaționale pentru luarea deciziilor etice în controlul vieții sălbatice. Concluziile acestui grup au fost publicate și sunt rezumate după cum urmează:

Ei au determinat că eforturile de combatere a vieții sălbatice ar trebui să înceapă ori de câte ori este posibil prin modificarea practicilor umane care provoacă conflicte între om și viața sălbatică și prin dezvoltarea unei culturi a co-existenței; faptul că sunt produse pagube semnificative persoanelor, proprietăților, mijloacelor de trai, ecosistemelor și/sau altor animale să fie justificat prin dovezi; existența obiectivelor măsurabile bazate pe rezultate, care sunt clare, realizabile, monitorizate și adaptabile; reducerea previzibilă a bunăstării animalelor să se producă celui mai mic număr de animale; să fie informați cu privire la valorile comunității, precum și la informațiile științifice, tehnice și practice; să fie integrate în planurile de gestionare sistematică pe termen lung; și să se bazeze mai degrabă pe specificul situației decât pe etichetele negative (dăunătoare, prea numeroase) aplicate speciilor țintă. Recomandăm ca aceste principii să ghideze dezvoltarea standardelor și deciziilor și implementarea standardelor internaționale, naționale și locale “(Dubois și colab., 2017).

Suntem conștienți că, în zonele rurale, poate fi dificil să trăiești cu urși dacă oamenii nu se protejează singuru și dacă nu se primește nici sprijin din partea autorităților pentru protejarea gospodăriilor și educație. Atunci când proprietatea este deteriorată (inclusiv casele, culturile, animalele, silvicultura comercială etc.), despăgubirea ar trebui să fie prompt livrată, cu ajutorul autorităților locale. În acest fel, toleranța oamenilor față de urși se va îmbunătăți, reducând riscul și frecvența braconajului din răzbunare.

În situații extreme, în care urșii reprezintă într-adevăr un risc pentru populația umană și/sau proprietatea acesteia, Ministerul Mediului ar trebui să dispună de un Plan de urgență (la nivel național sau administrativ) pentru ca acesta să intervină, de la caz la caz , pentru a elimina situațiile periculoase. Acest Plan de urgență nu trebuie să mai includă în nicio situație măsuri letale ci doar măsuri de coadaptare și coexistență. Astfel s-ar elimina interesul pentru trofee. În contextul actual nu se poate garanta că intervențiile aprobate (intervenție + prevenție) nu fac obiectul tranzacțiilor comerciale care susțin uciderea frauduloasă a ursilor deghizată în situații de urgență.

Agent Green consideră, prin urmare, că este necesar ca autoritățile statului să stabilească obiective specifice de conservare, bazate pe obiectivele de mediu, sociale și economice – baza pentru informarea actuală și în timp util despre specii. Pentru a facilita colaborarea dintre părțile interesate, sunt necesare transparența decizională și predictibilitatea în stabilirea obiectivelor, măsurilor și acțiunilor propuse. Doar în acest fel este posibil să se faciliteze nu numai menținerea unui climat social echilibrat, ci și menținerea unui cadru etic și nediscreționar în sistemul de gestionare a populației de urs brun din România.

În plus, susținem propuneri de efectuare a studiilor privind impactul activităților de culegere a ciupercilor și fructelor de pădure asupra populației de urs brun și determinarea impactului urșilor bruni asupra speciilor prădate (cerb, căprioară, mistret), cu implicații asupra vânătorii și sectoarelor agricol și forestier. Cu toate acestea, am recomanda ca astfel de studii să fie efectuate de către instituții independente, astfel încât să se asigure că rezultatele nu vor fi părtinitoare pentru a servi intereselor private.

Vă rugăm să considerați comentariile și considerentele noastre și să ne răspundeți la fiecare, punct cu punct la adresa de email [email protected] în termen de 10 zile de la primirea acestei scrisori deschise.

Cu stimă,

Președinte Agent Green