Facebook
Contact
Donații

AGENT GREEN este o organizatie mica, insa rezultatele vorbesc de la sine despre abilitatea de a utiliza resursele in cel mai efficient mod posibil. Pentru mai multe informatii, acceseaza pagina de donatii.

 

Comentarii privind ordinul pentru aprobarea de intervenții în cazul speciilor de urs și lup

Comentarii privind ordinul pentru aprobarea de intervenții în cazul speciilor de urs și lup

Doamnei Graţiela-Leocadia Gavrilescu,

Ministerul Mediului, Guvernul României

Bruxelles, 18 Iulie, 2017

RE: Ordinul pentru aprobarea nivelului de intervenție în cazul speciilor de urși și lupi, în interesul sănătății și securității populației și în scopul prevenirii unor daune importante

Stimată doamnă Gavrilescu,

Organizaţiile globale menţionate mai sus, care se ocupă de conservarea si protecţia animalelor, sprijină iniţiativa Ministerului de Mediu de a garanta siguranţa publică, prevenirea daunelor asupra fermelor, gospodărilor și ocrotirea carnivorelor mari în habitatul lor natural. Cu această ocazie, dorim să ne exprimăm susţinerea pentru anumite elemente ale ordinului, dar şi posibile îngrijorări sau recomandări de îmbunătățire.

 

CUPRINS :

Există ameninţări reale asupra supravieţuirii speciei Ursus arctos (distrugerea habitatui, intervenţiile

umane, încălzirea globală, etc ) care îndeamnă înspre prudenţă şi menţinerea unei cote de recoltare

conservatoare………………………………………………………………………………………………………………….. 1

Valorile estimate ale populatiei pe care sunt bazate cotele de urs si lup, sunt biologic implauzibile si

părtinitoare.……………………………………………………………………………………………………………………. 3

Mai multe trasături specifice structurii sociale si ciclului de viața ale ursului brun si lupului determină o

sensibilitate a acestora la activitatea de vânatoare si la metodele letale de control ale populației.….. 7

Co-adaptarea şi co-existenţa cu marile carnivore ale României sunt cheia către siguranţa populaţiei

umane, a animalelor de fermă şi a agriculturii……………………………………………………………………….. 8

Comentarii specifice cu privire la Articolele Ordinului Propus:…………………………………………………. 10

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE…………………………………………………………………………………………………. 15

Există ameninţări reale asupra supravieţuirii speciei Ursus arctos (distrugerea habitatui, intervenţiile umane, încălzirea globală, etc ) care îndeamnă înspre prudenţă şi menţinerea unei cote de recoltare conservatoare

Ordinul propune “recoltarea” sau “capturarea” a 140 de exemplare de urs brun (Ursus Arctos). Orice metode de control ale populației care pot afecta rata de supraviețuire a urșilor, trebuie tratate cu prudenţă, având în vedere multitudinea de ameninţări.

Carnivorele mari au nevoie de habitate ferite și lipsite de persecuţii umane. Weaver et al. 1996, Estes et al. 2011, Ripple et al. 2014, Darimont et al. 2015. Un urs brun are nevoie de un habitat imens, lipsit de conflictul uman pentru a putea fi capabil de a-şi căuta hrană, parteneri sau adăpost. Un habitat ideal necesită atât abundenţă, cât şi o distribuție adecvată a hranei.

O altă amenințare critică asupra vitalitatăţii urșilor este incursiunea activității utilajelor motorizate in cadrul habitatelor acestora. Craighead 2002. Măsura în care cota propusă de 140 de urși ia în considerare aceste amenințări complexe este neclară și sunt necesare studii suplimentare pentru a determina ce este sustenabil.

Scenariile cu privinţă la schimbările climatice au fost studiate în mod extensiv, concluzionând faptul că din pricina alterarii disponibilitatii hranei, acestea vor avea eftecte grave asupra populaţiei urşilor. Ca exemplu, Bojarska and Silva (2012) au realizat o analiză globală a selecţiei hranei relativă cu poziţia geografică (latitudine, longitudine, altitudine) luând în considerare o multitudine de variabile ale mediului, precum durata şi grosimea stratului de zăpadă. Au descoperit faptul că temperatura şi starea zăpezii reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori care afectează ecologia hranirii a ursului brun. Bojarska and Silva (2012) Concluziile lor demonstreaza că Guvernul Romaniei trebuie să considere impactul cauzat de schimbările climatice asupra ursului brun cu cea mai mare seriozitate.

. . . Este de așteptat ca schimbările climatice să afecteze foarte mult obiceiurile alimentare ale urșilor bruni prin modificarea disponibilității alimentelor, a tiparelor de hibernare, a cerințelor nutriționale și energetice și a comportamentului de alimentație. Temperaturile in creștere la nivel global duc la scurtarea iernilor, cu zăpadă mai puțină, mai ales în latitudinile nordice și în zonele cu altitudine mai mare (Sagarin & Micheli 2001, Wilmers & Post 2006). Topirea zăpezii timpurii reduce în mod substanțial cantitatea de hrană în timp de iarnă târzie și de primăvară, care este vitală pentru urși după hibernare până când devin disponibile alte resurse alimentare (Wilmers & Post 2006). Schimbările climatice pot afecta obiceiurile de hrănire ale ursului brun, de asemenea, prin schimbări în distribuția și fenologia plantelor. Ca răspuns la temperaturile mai ridicate, Rodríguez et al. (2007) ) a evidențiat o scădere pe termen lung a contribuției produselor alimentare boreale și temperate in dieta ursului brun în timpul sezonului hiperfagic, atunci când urșii bruni consumă în mod obișnuit cantități mari de fructe pentru a acumula grăsimi folositoare în perioada de hibernare și pentru un process de reproducere reușit. Schimbări în calendarul și intensitatea rodirii și accumulării fructelor pe pământ și scăderea disponibilității fructelor de înaltă calitate. . . Pot avea consecințe importante asupra dinamicii populației ursului brun (Rodríguez et al. 2007). Dacă resursele principale de hrană ale ursului brun dispar fără o schimbare corespunzătoare a resurselor alimentare alternative, ar putea să apară o un deficit serios în alimentație.

Bojarska şi Silva 2012 la 133-4. Cele mai recunoscute articole științifice disponibile specifică clar: schimbările climatice vor continua să amenințe urșii bruni prin modificarea în mod nefavorabil a habitatului lor. Suntem îngrijorați de faptul că cota de 140 de urși depășește cu mult nivelurile durabile, având în vedere aceste amenințări suplimentare și lipsa datelor concrete privind populația (a se vedea discuția de mai jos).

Valorile estimate ale populatiei pe care sunt bazate cotele de urs si lup, sunt biologic implauzibile si părtinitoare.

Un nou studiu realizat de Popescu et al (2016) evalueaza plauzibilitatea biologica a estimarilor populatiei carnivorelor mari folosite pentru a fixa cotele de recoltă din Romania. Prin compararea ritmurilor de creștere a populatiilor bine studiate altudeva in Europa cu cele afirmate de către persoanele responsabile din Romania, cercetătorii au descoperit că 22 din 26 de județe (84.6%) din Romania care au estimat populația urșilor au reportat “rate de creștere a populației nerealist de mari” în cel puțin un an între 2005 și 2012. Pentru lupi, 15 din 30 de județe (50%) au estimat rate de creștere mai mari decât cele din literatura de specialitate cel puțin un an. Frecvența supraevaluărilor în perioada de șapte ani a variat printre județe (Figura 1).

Figura 1. Din Popescu et al. 2016. Numărul de ani în care ratele de creștere estimate au depășit ratele maxime de creștere ale altor populații europene.

 

Mai mult decât atât, Popescu et al. (2016) a constatat că traiectoriile populației estimate pe baza acestor rate de creștere nerealiste au provocat o supraestimare a mărimii populațiilor de urs în 32% din cazuri (figura 2). De asemenea, pentru urși, cercetătorii au găsit o corelație pozitivă între mărimea supraestimării populației și numărul de urși recoltați prin vânătoare (cu alte cuvinte, cu cât supra-estimarea este mai mare, cu atât mai mulți urși au fost recoltați prin vânătoare).

Figura 2. Din Popescu et al. 2016. Numărul de ani, din șapte, unde mărimile populației au fost supraestimate în comparație cu traiectoriile populației din alte populații europene studiate.

 

În ceea ce privește o atitudine părtinitoare, Popescu et al. (2016) subliniază faptul că, în România, “managerii de fondurilor de vânatoare publice și private sunt majoritarii beneficiari ai veniturilor generate de pe urma activităților de vânătoare”. Mai mult decât atât, “cotele de recoltă sunt stabilite pe baza unor estimări generalizate, derivate dintr-un amestec de date, observații la stațiile de hrănire și avizul experților, fără a încorpora incertitudinea” și “timpul de monitorizare este limitat”. Estimările populației pentru urșii, care oferă managerilor fondurilor de vânatoare cea mai mare sursă de venituri (~ 3500 EUR pentru trofee <350 puncte CIC și ~ 6000 EUR pentru trofee> 350 puncte CIC), au fost cele mai exagerate, iar județele cu cele mai mari cote de recolta la urs au avut și cele mai multe estimări neplauzibile ale populației.

Popescu et al. (2016) afirmă că acest lucru sugerează că “alte stimulente decât ecologia carnivorelor și demografia ar putea determina estimările populației raportate” și că, într-adevăr, deciziile de management sunt parțial influenţate de stimulente economice mai degrabă decât de biologia speciilor. Popescu et al. (2016) afirmă: “Atunci când managerii care beneficiază de pe urma vânătorii sunt responsabili de raportarea abundențelor în populaţie, există o nevoie clară de evaluări independente ale veridicității și plauzibilității biologice a estimărilor abundenței”.

În concluzie, Popescu et al. (2016) deduce că sistemul de management al carnivorelor mari din România este “slab susținut de datele despre populație raportate de managerii fondurilor de vânatoare și că deciziile actuale de vânătoare se bazează adesea pe date biologice nerealiste privind populația”. Mai mult decât atât, în România “populațiile raportate pentru U. arctos, dar nu cele pentru C. lupus și L. lynx, sunt supra optimiste și, prin urmare, stabilirea cotelor de vânătoare pe baza acestor estimări ar putea duce la un impact asupra populației pe termen lung”. Prin urmare, dacă cota de gestionare propusă de 140 de urși și 97 de lupi a fost determinată utilizând supraestimările populației, aceasta nu poate fi o soluție durabilă și trebuie redusă dramatic.

În continuare, datele conținute în Popescu et al. (2016) (Anexa S2) din cadrul Ministerului Mediului, arată că în anul 2011 (cel mai recent an raportat) regiunea Transilvaniei conținea 58,8% din numărul total estimat de urși în țară (5.423 din 9.220) (Tabelul 1). Popescu et al. (2016) consideră că acestea sunt supraestimări părtinitoare care nu se bazează pe știință (Figura 3). În plus, pe baza acestor date, 64,2% din cota anuală de vânătoare de urși bruni în 2011 (224 din 349) a fost alocată județelor din regiunea Transilvaniei. În cele din urmă, 74,9% dintre urșii bruni vânați în mod legal în România în 2011 (182 din 243) au fost vânați în regiunea Transilvaniei.

Tabelul 1: Dimensiunea populației ursului brun, cotele de vânătoare și recoltă legală în județele din regiunea Transilvaniei din România. Date din Popescu et al. (2016), Anexa S2.

Județul Dimensiunea populației Cota de vânatoare Cota de recoltă (in mod lega)
Salaj
B.-Nasaud 448 21 13
Cluj 97 3 1
Mures 545 38 32
Harghita 1289 49 48
Hunedoara 386 12 5
Alba 200 3 0
Sibiu 450 20 15
Brasov 941 41 31
Covasna 1067 37 37
Total 5423 224 182

 

 

Figura 3. Harta din partea de sus a paginii ilustrează regiunile României, iar cea din josul paginii provine din Popescu et al. 2016, indicând numărul de ani în care estimarea ratei de creștere a depășit rata maximă de creștere ale altor populații europene.

Dorresteijn et al. (2014) a studiat coexistența urs brun- om în Transilvania, România. Cercetătorii au descoperit că “urșii și oamenii au coexistat relativ pașnic, în ciuda conflictelor ocazionale”.

Cheia acestei coexistențe reuşite a fost: 1) disponibilitatea fragmentelor de pădure care sunt legate de populațiile urşilor din Munții Carpați; 2) utilizarea managementului tradițional al animalelor de fermă pentru a diminua daunele produse de urși; Și 3) o anumită toleranță a păstorilor la conflictele ocazionale cu urșii. Dorresteijn et al. a constatat că activitatea urşilor nu era în raport cu așezările umane, iar compensațiile pentru pierderile de animale nu influențează atitudinea oamenilor față de urși.

Din aceste studii reiese faptul că conflictul om -urs este minor în această regiune a României unde cotele de vânatoare şi presupusele populaţii de urşi sunt cele mai ridicate. Este evident că, afirmațiile potrivit cărora este nevoie de vânătoare pentru a aborda conflictul dintre oameni şi urşi în această regiune sunt false.

 

Mai multe trasături specifice structurii sociale si ciclului de viața ale ursului brun si lupului determină o sensibilitate a acestora la activitatea de vânatoare si la metodele letale de control ale populației.

Ambele specii, ursul și lupul sunt carnivore mari cu o densitate a populației scăzută; avănd o rată de înmulțire redusă, ei acordă o perioada extinsă de ingrijire a puilor, stabilitatea structurii sociale asigurandu-le durabilitatea ca specie. ex., Weaver et al. 1996, Wielgus et al. 2013, Creel et al. 2015, Wallach et al. 2015. Persecuția umană afectează structura socială a acestora (Darimont et al. 2009, Wielgus et al. 2013, Bryan et al. 2014, Wallach et al. 2015) și daunează durabilitații speciei. (Wielgus et al. 2013, Zedrosser et al. 2013, Darimont et al. 2015). Ca o consecință a acestor caracteristici efectul persecuției umane asupra ursului si lupului este “foarte aditiv” însemnând că vânatoarea determină creșterea ratei de mortalitate depăsind rata naturală de 1:1 și generează presiuni asupra populației.

Vânatoarea și metodele letale de control ale populației ursului brun afectează direct rata de creștere datorită creșterii mortalității, dar au și un efect indirect devastator precum dezechilibrul creat în structura de vărstă si sex a populației. (Wielgus et al. 2013, Gosselin et al. 2015). Gosselin et al. specifică : “La speciile cu infanticid sexual selectat (SSI), vânatoarea poate să ducă la descreșterea ratei de supraviețuire a puilor prin creșterea randamentului de sex masculin.” Studiile demonstrează că rata de mortalitate a vânatoarii poate să cauzeze dezorganizarea structurii sociale a speciilor, deoarece promovează fluctuații ale randamentului de sex masculin prin urmare crescând infanticidul sexual selectat asupra puilor masculi decedați.

Gosselin et al. 2015, at 1.

La lup, îndepărtarea selectivă prin metode letale de control ale populației poate duce la pierderea unor indivizi cu un rol important în procesul de reproducere, destrămarea haitei și alte efecte indirecte. Lupii sunt in special predispuși la dezechilibrul social cauzat de mortalitați individuale deoarece structura lor socială complexă afectează multe aspecte ale dinamicii populației lupilor. Uciderea lupilor poate să cauzeze efecte dăunătoare asupra formei fizice a indivizilor, schimbări ale potențialului de evoluție al haitelor, si creșterea riscului de extincție al populației (Bryan et al. 2014, p. 8). Bryan et al. (2014) menționează mai departe “Vânatoarea poate să ducă la diminuarea haitei, ceea ce rezultă intr-un tipar de prădare alterat, o perioadă de timp mai îndelungată petrecută în apărarea locurilor de ucidere a vânatului împotriva animalelor de tip necrofag și poate duce la creșterea conflictului cu oamenii și a animalelor de fermă. (Hayes et al. 2000; Wydeven et al. 2004; Zimmerman 2014).”

Prin urmare, în timp ce susținem cu covingere decizia Ministerului de continuare a restricției vânatorii de urși si lupi si obligația prin lege a faptului că intervențiile letale sunt desfășurate doar de “personalul tehnic de specialitate ” (Art. 3(4)) îngrijorările nostre cu privire la impactul negativ asupra structurii sociale și ciclului de viață al urșilor și lupilor persistă. De aceea este esențial ca Ministerul să reevalueze cotele de 140 de urși și 97 de lupi pentru a se asigura o cifră suficient de conservatore conform celor mai recente date statistice privind populația.

 

Co-adaptarea şi co-existenţa cu marile carnivore ale României sunt cheia către siguranţa populaţiei umane, a animalelor de fermă şi a agriculturii

Recomandarea noastră este ca Ordinul să îndemne înspre co-adaptare si coexistenţă cu carnivorele mari ale României. Co-adaptarea si coexistenţa sunt indispensabile pentru rata de supravieţuire a carnivorelor mari- asta înseamnă că oamenii trebuie să fie dispuşi să împartă habitatul şi să tolereze nivelul scăzut de risc pe care acestea îl reprezintă. ( Dubois et al. 2017; Carter and Linnell 2016; Chapron, Guillaume et al. 2016; ). Oamenii necesită să îşi curbeze propria ” hiperpredare” a altor specii şi a habitatelor acestora (Darimont et al. 2015, Chapron and López-Bao 2016).

În 2015, un grup alcătuit din diverşi academicieni, reprezentanţi ai industriei, şi organizaţii non-guvernamentale pentru cinci continente au organizat un workshop de două zile cu scopul de a dezvolta primele principii internationale referitoare la luarea deciziilor etice cu privire la controlul animalelor sălbatice. Concluziile acestui grup au fost publicate şi sunt punctate in rândurile de mai jos:

” Ei au determinat ca eforturile pentru controlul animalelor sălbatice ar trebui să înceapă prin modificarea obiceiurilor umane care cauzează conflictul om-animal sălbatic şi prin dezvoltarea unei culturi de coexistenţă; justificarea prin dovadă în cazul în care sunt cauzate daune majore oamenilor, proprietăţilor, ecosistemelor şi/sau altor animale; existenţa obiectivelor clare, realistice, monitorizate şi adaptive; minimalizarea daunelor asupra animalelor; cunoştiinţa atăt a valorilor comunităţii cât şi a informaţiei ştiinţifice, tehnice şi practice; integrarea în planul de administrare de lungă durată.

Recomandăm ca aceste principii să ghideze dezvoltarea standardelor internationale, naţionale şi locale şi să controleze decizii şi implementări. ” (Dubois et al. 2017)

Este neclar in formularea Ordinului ce mitigaţie non-letală va fi necesară inainte de a recurge la capturarea letală a urşilor sau a lupilor. Solicităm Ministerului să adauge în Ordin, într-un limbaj concis, faptul că metodele non-letale de mitigaţie trebuie epuizate înaintea capturarii letale a animalelor. O scurtă descriere a tehnicilor este inclusă în rândurile de mai jos:

Spre exemplu, conflictul este in special comun între proprietarii de animale de fermă si lupi. În aceste circumstanţe rare, există o varietate de soluţii non-letale. Printre acestea se numără gardurile electrice, călăreţi care supraveghează turma, ”fladry” (o sfoară montată de-a lungul unui gard, de care sunt suspendate bucăţi de material sau steaguri colorate) si îndepărtarea în mod igienic a cadavrelor. Considerăm că eforturile de educare a proprietarilor de animale de fermă pot să fie mult mai eficiente în reducerea şi evitarea conflictelor între oameni si animale sălbatice, în special pe termen lung.

În cazul urşilor, câteva tehnici non-letale de mitigaţie includ gardurile electrice, îndepărtarea în mod sanitar şi programat a cadavrelor, asigurarea tomberoanelor de gunoi special amenajate, şi legi referitoare la deţinerea spray-ului cu piper.

Atragem atenţia asupra faptului ca eficacitatea metodelor letale destinate controlului populaţiei nu a fost niciodată demonstrată. Treves et al. (2016) a afirmat faptul că metodele letale sunt adesea puse în aplicare fără a lua în considerare dovezi experimentale ale eficacității lor în atenuarea amenințărilor legate de animalele prădătoare sau evitarea degradării ecologice.

Acest studiu a recomandat ca ”factorii de decizie să suspende metodele de control ale predatorilor care nu prezintă dovezi privind eficacitatea operțională, iar oamenii de știință să se concentreze asupra stabilirii unor standarde stricte pentru evidența predatorilor”.

Este absolut critic ca metodele de co- adaptare şi coexistenţă să primească prioritate principală înainte de a recurge la metode letale sa de capturare a urşilor şi a lupilor.

Cu sinceritate,

Dr. Joanna Swabe

 

Director General de Afaceri Publice

Humane Society International/Europe

 

With support from the following organizations:

Agent Green

Animals International

Born Free Foundation

Environmental Investigation Agency

Eurogroup for Animals

International Fund for Animal Welfare

Pro Wildlife

 

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Bryan, H. M., J. E. G. Smits, L. Koren, P. C. Paquet, K. E. Wynne-Edwards, and M. Musiani. 2014. Heavily hunted wolves have higher stress and reproductive steroids than wolves with lower hunting pressure. Functional Ecology:1-10.

Carter, N. H. and J. D. C. Linnell. 2016. Co-Adaptation Is Key to Coexisting with Large Carnivores. Trends in Ecology & Evolution 31:575-578.

Craighead, L. 2002. Wildlife-related Road Impacts in the Yellowstone to Yukon Region.in Transportation Networks and Wildlife, Spokane, WA.

Creel, S., M. Becker, D. Christianson, E. Droge, N. Hammerschlag, M. W. Hayward, U. Karanth, A. Loveridge, D. W. Macdonald, W. Matandiko, J. M’Soka, D. Murray, E. Rosenblatt, and P. Schuette. 2015. Questionable policy for large carnivore hunting. Science 350:1473-1475.

Creel, S., and Rotella, J. Scott Creel. 2010. Meta-Analysis of Relationships between Human Offtake, Total Mortality and Population Dynamics of Gray Wolves (Canis Lupus), PLoS ONE 5, no. 9.

Chapron, Guillaume et al. 2016. Coexistence with Large Carnivores Informed by Community Ecology. Trends in Ecology & Evolution , Volume 31 , Issue 8 , 578 – 580.

  1. E. Ausband et al. 2015. “Recruitment in a Social Carnivore before and after Harvest,” Animal Conservation 18, no. 5.

Darimont, C. T., S. M. Carlson, M. T. Kinnison, P. C. Paquet, T. E. Reimchen, and C. C. Wilmers. 2009. Human predators outpace other agents of trait change in the wild. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America 106:952-954.

Darimont, C. T., C. H. Fox, H. M. Bryan, and T. E. Reimchen. 2015. The unique ecology of human predators. Science 349:858-860.

Dubois, S., Fenwick, N., Ryan, E. A., Baker, L., Baker, S. E., Beausoleil, N. J., Carter, S., Cartwright, B., Costa, F., Draper, C., Griffin, J., Grogan, A., Howald, G., Jones, B., Littin, K. E., Lombard, A. T., Mellor, D. J., Ramp, D., Schuppli, C. A. and Fraser, D. 2017. International consensus principles for ethical wildlife control. Conservation Biology, 31: 753–760. doi:10.1111/cobi.12896

Estes, J. A., J. Terborgh, J. S. Brashares, M. E. Power, J. Berger, W. J. Bond, S. R. Carpenter, T. E. Essington, R. D. Holt, J. B. C. Jackson, R. J. Marquis, L. Oksanen, T. Oksanen, R. T. Paine, E. K. Pikitch, W. J. Ripple, S. A. Sandin, M. Scheffer, T. W. Schoener, J. B. Shurin, A. R. E. Sinclair, M. E. Soule, R. Virtanen, and D. A. Wardle. 2011. Trophic Downgrading of Planet Earth. Science 333:301-306.

Gosselin, J., A. Zedrosser, J. E. Swenson, and F. Pelletier. 2015. The relative importance of direct and indirect effects of hunting mortality on the population dynamics of brown bears. Proceedings of the Royal Society B 282.

Mattson, D. J., K. A. Logan, and L. L. Sweanor. 2011. Factors governing risk of cougar attacks on humans. Human-Wildlife Interactions 5:135-158.

Popescu VD, Artelle KA, Pop MI, Manolache S, Rozylowicz L. 2016 Assessing biological realism of wildlife population estimates in data‐poor systems. Journal of Applied Ecology 53(4):1248-59.

Ripple, W. J., J. A. Estes, R. L. Beschta, C. C. Wilmers, E. G. Ritchie, M. Hebblewhite, J. Berger, B. Elmhagen, M. Letnic, M. P. Nelson, O. J. Schmitz, D. W. Smith, A. D. Wallach, and A. J. Wirsing. 2014. Status and Ecological Effects of the World’s Largest Carnivores. Science 343:151-+.

Roberts, D. R., S. E. Nielsen, and G. B. Stenhouse. 2014. Idiosyncratic responses of grizzly bear habitat to climate change based on projected food resource changes. Ecological Applications 24:1144-1154.

Treves, A., Krofel, M., and McManus, J. 2016. Predator Control Should Not Be a Shot in the Dark,” Frontiers in Ecology and the Environment 14, no. 7.

Wallach, A. D., I. Izhaki, J. D. Toms, W. J. Ripple, and U. Shanas. 2015. What is an apex predator? Oikos 124:1453-1461.

Weaver, J. L., P. C. Paquet, and L. F. Ruggiero. 1996. Resilience and conservation of large carnivores in the Rocky Mountains. Conservation Biology 10:964-976.

Wielgus, R. B., D. E. Morrison, H. S. Cooley, and B. Maletzke. 2013. Effects of male trophy hunting on female carnivore population growth and persistence. Biological Conservation 167:69-75.

Wielgus, R. B., and Peebles K.A. 2014. Effects of Wolf Mortality on Livestock Depredations.

PLoS ONE 9, no. 12.

Zedrosser, A., F. Pelletier, R. Bischof, M. Festa-Bianchet, and J. E. Swenson. 2013. Determinants of lifetime reproduction in female brown bears: early body mass, longevity, and hunting regulations. Ecology 94:231-240.

 

 

Download (PDF, 678KB)

2 Comments
  • Narcisa Gutium
    Posted at 00:46h, 09 noiembrie Răspunde

    Va multumim pentru implicare.

  • Iosif Benke
    Posted at 20:09h, 09 august Răspunde

    TO: European Commission
    DG ENV — Directorate-General for the Environment Dir D — Natural Capital 3. Nature Protection
    [email protected];
    Nicola Notaro
    [email protected];
    Ctibor Kocman
    [email protected]
    Avenue de Beaulieu 5
    1160 Bruxelles
    Belgique
    From: Association of Landowners from Zetea Area, Zetea 272, Harghita County, Romania
    VAT no. 26153601, 3500 members VicePresident Pal Elemer
    Association of Co Possesors from Zetea, Zetea 272. Harghita County, Romania
    VAT no. 13884430, 2500 members President Szabo Imre
    Association of the Landowners- Co Posessors: Hunting Association Zetelaka Es Tarsai http://www.vadasztarsulat.ro
    VAT no. 253 15 527, 79 members Executive Director
    Dr. PhD. Eng. Benke Jozsef 00 40 723330738
    [email protected]

    DEAR ALL,
    PLEASE DO NOT IDENTIFY YOURSELF WITH THE ESTABLISHMENT!
    As an important aspect over the issue of NGO- VS Landowners, and the abuses of the Romanian Ministry, and about the issue of the
    TOTAL BAN OF NUMBER OF INTERVENTIONS ON LARGE CARNIVORES
    NEW SITUATION OF DARK GREEN NGO s implemented in the so called ESTABLISHMENT, in order to suck EU funds having no regard on the necessarily parties like all stakeholders, landowners, local communities, livestock owners, hunters, GM, etc.
    Who is who
    -- Establishment- it is the legally mandated Government, Ministry, etc. Even EU structures! No future for them if they act like a separate entity from the reality of the field! These have to open! They are together with the dark green NGO s- this is clear now! All sucked and overtaken funds could be revised because of the evidence of funds diverting!
    -- NGO-s (even dark green like WWF, ACDB, MILVUS GROUP, Foundation Conservation Carpathia- the militants for a purpose, open to wildlife protection, but in fact for sucking EU Funds. Their trend will soon go down, in fact they do not reflect the real situation. They are part of Establishment!
    -- NGO s In Romania, WWF, ACDB, Milvus Group and Fundatia Carpathia- are the NGO s who made abuses, related to a so called GREEN INNITIATIVE on Large Carnivores in Romania. This resulted in the total ban of number of interventions in Romania on bear and wolf. The real fact is that these want to overtake all aspects on LC, and the goodwill Game Manager are to be neglected. This is on purpose, in order that they have the grants from EU. See the Announcement on grants of the Romanian Ministry.
    -- It is fulfilled the abuse related to Large Carnivores, to the Announcement for grants (3,5 million EUR) related to LC,.
    -- Hunters NGO s – equally legal NGO s. They are far for being Establishment.
    Dear all,

    Dear all, FACE CIC ELO
    Referring to the letter addressed to You from the below organizations, on the 8 November 2016,

    We, the CIC National Delegation of Romania, we address You the following notice
    Romanian Delegation of CIC
    To Mr George Aman, President of CIC
    To Mr MichI Ebner, President of FACE
    To Mr Thierry de l Escaille, President of ELO

    Dear all,
    Referring to the letter addressed to You from the below organizations, on the 8 November 2016,
    ACDB Vrancea, Mihai Pop
    Milvus Group, Tamas Papp
    Fundatia Conservation Carpathia, Cristoph Promberger
    WWF Danube Carpathian Programme, Orieta Hulea

    We, the CIC National Delegation of Romania, we address You the following notice
    These NGO s have taken notice of the Joint Declaration FACE- CIC- ELO regarding the ban of the interventions numbers on LC in Romania, beginning with October 2016.
    These wrote You in the letter the 8 November 2016, where they explain:
    -- ’They recognize local communities as a key factor for the long term survival of LC in the Carpathians Mountains. Romanian peasants are among the most tolerant peasants when it comes to acceptance of LC.’
    We the Romanian National Delegation of CIC, we declare the following:
    The Romanian peasants are not more or less tolerant compared to the others from Eastern Europe. They kept the traditional prevention methods, so other then electric fences at the sheepfold there are no any other really useful prevention methods. The growing of the LC populations within the coexistence with humans can be controlled only by hunting.
    The above NGO s militate for the foundation of as much as possible protected areas in Romania, where the activity of the local population, the simple Romanian people to be excluded. We cannot agree with transforming Romania into a Park for the Western Europe citizens, as the above NGO s want.
    The above NGO s were never implicated in the management of LC in Romania, and the evolutions of the populations have nothing to do with the NGO s activities. Any other than that is false. The NOG s sole activity was in order to stop hunting and replace it with ecotourism.
    The LC populations in Romania were and are in a good and favourable conservation status and they should not have been included within the strictly protected species and also not to a reactive management versus damages.
    ‘The NGO s affirmation that the hunting was only trophy hunting’ it is contradicted by the hunting methods (driven hunt and wait), and by the structure and the distribution of the harvest. This is strongly connected to the density of LC and the occurred damages inside the hunting ground. Only who does not know the size of the bear home range or the home range of a wolf pack can declare that the bears and wolfs are not hunted at the place of the damage (nobody will tie the bear or wolf to a fence till the intervention team and the derogation arrives.
    These protectionist NGO s do not know the official counting methods for the estimation of LC populations, published on the Ministry s website (they omitted the COY reproductive units method at bear, the number of wolf packs and the size of their home range at wolf and the home range of the reproductive female individuals at lynx) – this shows their false interest in the management of the LC populations.
    It is unprofessional from the NGO s part to invoke ‘new modern monitoring program for LC based on genetic studies’. This would implicate the collection of more ten thousands of samples and analyzes, and would need tremendous time and costs, which only unprofessional people can invoke.
    Simple, efficient and free of costs method would be to use the photo traps made during the year by the Game Managers.
    The calibration of the traditional methods was made even using genetic samples, and the results confirmed the figures obtained by the Faculty of Forestry Brasov and also by the Biological Institute. The real fact is that some of the people from these NGO s were implicated in the collection of field data and should declare when they avoided telling the reality!
    ‘Group of foresters of the University of Transilvania Brasov’- at the Wildlife Management specialization, there is personnel specialized in the management of fauna, there are management courses, like population monitoring and evaluation. The foresters managed till now the LC populations from Romania, and we do not want to repeat the history in this sense of the other European countries, where the LC disappeared after the total protection of some nongovernmental organizations (see the Austrian case of brown bear, where the management was done by WWF). It is well known the fact that these protectionist NGO s are not interested in social and economical aspects and the struggle for life of the local population. The effect of stopping the hunting on LC over the local population’s tolerance is already showing up.

    These NGO s sustain the totally false thesis that ‘there is no relationship between the number of the LC and the damages occurred in the same place! ‘
    For sure that the LC are intelligent and opportunistic predators and will immediately use any source of available food, including livestock. As higher the number of LC, as higher the possibility of the damage in the livestock.
    Regarding the number of the reported damages, this reported number is way below under the real number of bear and wolf attacks. Because of the bureaucratic way of reporting and official papers issuing, the cow and sheep owners often do not report the occurred damage. To this contributes also the fact that the State does not pay or pay partially the occurred damages, and there are not paid damages even from 2013, 2014 and 2015. The real number of damages is about triple then the reported number.
    Until these irresponsible NGO s didn’t appeared, Romania had an efficient and favourable conservation status of LC. During the last summer and from the moment of stopping the hunting and till now, there are several dead and 8 wounded people and important material damages.
    If these NGOs would care about people, than they would offer the huge amount of EU funds they receive to pay the occurred damages.

    The NGO s say-‘the future LC management must be based on avoiding (preventing) and resolving conflicts.’
    In our vision the prevention has to include hunting, in order to maintain normal etology of LC toward people (to maintain the natural fear of LC from humans) and to maintain also the tolerance of local people over LC).
    The resolving of an already occurred conflict has to contain the payment of the occurred damages, in a short time. It is illegal to stop hunting of LC and in the same time also not to pay the damages! In this case this is a violation of the compensation system!
    We in Romania we do not want to make new experiments (based on impressions and without any scientific data) on LC populations versus the rural population from Romania.
    We the Romanian national Delegation of CIC, we firmly ask your help in the above presented aspects.
    Sincerely Yours,

    TO: above mentioned
    TO:
    ACDB, Milvus Group, Fundatia Conservation Carpathia and WWF Danube Carpathian
    Programme NGO-s have taken notice of the Joint Declaration FACE- CIC- ELO the regarding the ban of the Interventions on LC in Romania, beginning with October 2016.
    These wrote You a letter the 8 November 2016, where they explain:
    -- They recognize eventual agreement upon the importance of the Carpathian LC populations from a EU perspective, and the importance of recognizing local communities as a key factor for the long term survival of LC in the Carpathians Mountains.
    THIS IS COPIED FOM THEIR LETTER- so this is the local community request!
    ABOUT THE RECOGNIZING OF THE LOCAL COMMUNITIES,
    We just attach the following

    -- 3.2. Copy of the letter from CIC Romania to Mr. Leiner

    -- 4.1. Copy of Covasna County Council Petition
    -- 4.2. Copy of Harghita County Council Petition
    -- 4.3 Copy of Vrancea County Council Petition
    They say NGO s- The Romanian peasants are tolerant to LC- the NGO s say, and also say that they have to focuse on prevention and resolution of LC- vs Humans conflicts in order to prevail LC.

    ATTACHEMENTS
    -- 1. Copy of the letter of Mr Stefan Leiner, Head of unit EU Comission, Directorate general Environment
    -- 2. Copy of the Project of Intervention Quote on Large Carnivors for 2016/2017 hunting season
    -- 2.1. Copy of the MINUTE (NOTA) 59131/06.09.2016
    -- 2.2. Copy of ORDER1367/07.09.2007
    -- 2.3. Copy of the Announcement for selection of partners fot POIM project Ax 4, for conservation of species and habitats from Romania, based on Art 17 of Habitats Directive 92/43/CEE
    -- 3.2. Copy of the letter from CIC Romania to Mr. Leiner
    -- 4.1. Copy of Covasna County Council Petition
    -- 4.2. Copy of Harghita County Council Petition
    -- 4.3 Copy of Vrancea County Council Petition
    -- 5. FACE –CIC –ELO Declaration
    -- 6. Safari Club International Declaration
    -- 6.1. Copy of the Media press releases about the abuses of Ministery (Puterea.ro )
    -- 6.1. Copy of the Media press releases about the abuses of Ministery (Puterea.ro )
    -- 7. Copy of the Media press releases about the abuses of Ministery (Realitatea.net )
    -- 8. CIC Romania Declaration
    -- 9. Photos

Post A Comment