Purtător de cuvânt al organizaţiei „Greenpeace România”
„Reactoarele de la Cernavodă sunt construite într-o zonă cu risc seismic, iar tehnica este învechită”
Foto: Greenpeace (4)
– Cea mai vizibilă campanie pe care o are în prezent Greenpeace România, purtată sub chemarea „pace verde”, este cea legată de energia nucleară. Care este de fapt bătălia şi ce „pace verde” propuneţi?
– Pacea verde pe care ne-o dorim pentru România este producerea de energie curată, din surse regenerabile. Putem să avem energie ieftină, fără să poluăm şi fără să distrugem natura. Din acest punct de vedere, bătălia noastră este în primul rând împotriva energiei nucleare. Una dintre campaniile noastre este de a opri construcţia a două noi reactoare la Cernavodă, reactoarele trei şi patru. Ce ar trebui să ştie românii despre reactoarele de la Cernavodă este că sunt construite într-o zonă cu risc seismic, iar tehnica este învechită. Canadienii nu le mai fac la ei, dar vor să ni le facă nouă. De ce să dăm bani foarte mulţi, pentru energie scumpă, foarte periculoasă şi nesustenabilă? În plus, uraniul, materia primă, la un moment dat se va termina şi va trebui să îl importăm. Doar aparent energia nucleară este ieftină, pentru că, de fapt, există cheltuieli colaterale foarte mari. Şi apoi, ştim cu toţii ce s-a întâmplat la Cernobîl sau la Fukushima. Nu avem nevoie de aşa ceva. Şi pericolul nu vine doar de la reactoare. Deşeurile sunt la fel de periculoase. Au vrut să facă la Saligny un depozit pentru uraniul folosit, undeva la mai puţin de un kilometru de casele oamenilor. Am contestat această hotărâre şi am reuşit să o oprim. Deocamdată, deşeurile sunt ţinute într-un buncăr de beton, tot la centrală, şi mai sunt duse la fosta mină de la Băiţa, în Apuseni. În urmă cu ceva timp s-a furat minereu radioactiv de acolo, securitatea acestor deşeuri fiind o altă problemă. De ce să ne complicăm viaţa şi să trăim cu posibilitatea unei catastrofe, când putem investi în energie eoliană sau în energie solară?
– În ultimii ani s-a investit foarte mult în energia eoliană. Dobrogea are deja câteva lanuri de elice uriaşe, destul de inestetice. De ce ar merita să ne obişnuim cu ele în peisaj?
– În doar 3-4 ani, am dezvoltat un parc eolian care produce energie cât reactorul de la Cernavodă, la costuri mult mai mici şi fără să polueze. Energia eoliană are un potenţial uriaş în România, asta este vestea bună. În doar câţiva ani, am construit cel mai mare parc eolian din sud-estul Europei. Din păcate, investitorii de la noi se mişcă greu, din cauza birocraţiei: e nevoie de aproximativ 40 de avize pentru a porni un grup eolian. În timp, costurile se amortizează şi energia se va ieftini. Este o resursă regenerabilă ce va fi din ce în ce mai ieftină, în timp ce alte resurse vor fi din ce în ce mai scumpe, pentru că se vor termina. De ce am prefera în locul unor astfel de soluţii ceva costisitor şi periculos?
„Noi suntem împotriva exploatării gazelor de şist”
– O altă sursă nouă de energie sunt gazele de şist. Există dezbateri publice pe acest subiect, dar lucrurile nu sunt deloc clare. Ce părere aveţi despre acest nou gen de exploatare? Poate să fie o alternativă?
În perioada 4-6 octombrie, oraşul Galaţi a fost survolat de un balon Greenpeace, inscripţionat cu mesajele „Enel ameninţă Galaţiul cu 40 de ani de poluare” şi „Enel, climatekiller”
În perioada 4-6 octombrie, oraşul Galaţi a fost survolat de un balon Greenpeace, inscripţionat cu mesajele „Enel ameninţă Galaţiul cu 40 de ani de poluare” şi „Enel, climatekiller”
– Lucrurile nu sunt clare deoarece, la fel ca şi în cazul exploatării cu cianuri de la Roşia Montană, când sunt în joc foarte mulţi bani, siguranţa şi sănătatea oamenilor ajunge iarăşi pe ultimul loc. Noi suntem împotriva exploatării gazelor de şist. Este vorba, în primul rând, de o metodă – aceea a fracturării hidraulice – care pe de o parte poate provoca cutremure şi pe de altă parte presupune un consum foarte mare de apă. Acest consum de apă poate afecta în mod direct populaţia, de la epuizarea resurselor de apă potabilă la afectarea agriculturii prin secetă şi distrugerea unor ecosisteme. Asta, pentru că la o astfel de exploatare statul pune la dispoziţia unei companii resurse nelimitate de apă. Nu în ultimul rând, se folosesc substanţe chimice periculoase, şi noi, în acest moment, nici nu ştim exact cât de mare este gradul de toxicitate, compania fiind protejată prin secretul industrial al exploatării. Acele substanţe sunt injectate în pânzele freatice şi pot ajunge să fie consumate odată cu apa de către populaţie. Am intrat, alături de câteva mii de bârlădeni, în proces împotriva companiei care vrea să exploateze. Polonezii au acceptat acest tip de exploatare, dar ei nu sunt un exemplu bun pentru România la nivelul exploatării energetice. De altfel, ei folosesc foarte mult hidrocarburile, care sunt o catastrofă la nivelul poluării şi al costurilor. Un exemplu bun poate să fie Bulgaria, care a respins exploatarea gazelor de şist, sau Austria, unde populaţia este foarte implicată în luarea deciziilor ce ţin de mediu.
„S-a tăiat foarte mult şi este grav că jumătate din suprafaţa tăiată este în zone protejate”
În perioada 4-6 octombrie, oraşul Galaţi a fost survolat de un balon Greenpeace, inscripţionat cu mesajele „Enel ameninţă Galaţiul cu 40 de ani de poluare” şi „Enel, climatekiller”
– Atâta timp cât noul Cod Silvic este în discuţie şi deocamdată pare mai permisiv decât cel vechi, avem o problemă. Suntem în proces cu autorităţile, încercăm să urmărim ce se întâmplă. Am cerut lista aprobărilor pentru tăieri şi Ministerul Mediului ne-a trimis la Romsilva, în timp ce Romsilva ne-a spus că nu are o astfel de listă şi ne-au trimis la minister. Aşa că am dat în judecată ambele instituţii. În acest moment, dacă tai şi nu te prinde nimeni, eşti negustor cinstit. Ar trebui un control mai strict şi să nu se mai lase doar la latitudinea judecătorilor cazurile de tăieri la ras sau defrişări. Deşi se taie enorm, nu avem niciun caz de închisoare. Cei de la organizaţia Ecopolis au investigat tăierile şi au găsit 30 de mii de cazuri oficiale pedepsite doar cu amendă. Vă daţi seama ce este pe lângă aceste cazuri penalizate oficial! Ne trebuie un Cod Silvic fără ambiguităţi, care să protejeze pădurile. Iar responsabilitatea se împarte. Jandarmii, de exemplu, aveau înainte atribuţii şi puteau să controleze şi să dea amenzi. Acum nu mai au acest drept. Din păcate s-a tăiat mult şi în zone de păduri virgine. Dacă ne uităm pe harta României, vedem nişte puncte verzi, acelea sunt pădurile virgine, aproape inexistente în Europa. Cine mai are aşa ceva ţine cu dinţii de ele, sunt declarate monumente UNESCO şi nimeni nu se atinge de ele. La noi s-a întâmplat să se facă tăieri şi în aceste zone. Avem locuri de mare valoare şi trebuie să luptăm pentru ele, să le protejăm cu orice preţ.
– De curând aţi amplasat în Piaţa Constituţiei un vas de pescuit industrial. În ce problemă aţi vrut să sensibilizaţi opinia publică?
– Uniunea Europeană stabileşte cotele de pescuit o dată la zece ani. Noi vrem ca prin decizie la nivel european să se acorde cote mai mari pentru pescarii de coastă şi mai mici pentru cei ce pescuiesc în larg, cu acele vapoare uriaşe. Ideea este să se acorde cote mai mari celor ce pescuiesc în mod tradiţional şi pentru supravieţuirea familiilor, nu pentru cei ce pescuiesc cu traulere şi vor să facă din asta o afacere foarte profitabilă în detrimentul mediului. Pe noi ne interesează zona Mării Negre, dar e un demers la nivel european. Am amplasat un trauler în Piaţa Constituţiei şi am strâns semnături pentru asta, am încercat să îi sensibilizăm pe oameni în legătură cu acest pescuit industrial. Ne dorim un pescuit echitabil şi durabil. La nivel global, vrem să facem o reţea de rezervaţii marine şi să încurajăm micii pescari. În felul acesta, nu sunt afectate stocurile de peşte şi comunităţile locale vor putea să se descurce un pic mai bine.
„Dacă ne-am mobiliza un pic, am putea ajunge la o pace verde”
– Greenpeace este o organizaţie foarte vizibilă, poate şi pentru că protestele voastre sunt neobişnuite şi îndrăzneţe. Mereu sunteţi la rampă, semnalând problemele. Există şi lucruri bune care se întâmplă ca urmare a acestor campanii?
Bucureşti, 5 martie. Un an de la dezastrul nuclear de la Fukushima
– Nu vrem să fim neapărat oamenii care aduc veştile proaste, dar ăsta este rolul nostru, de a spune când ceva nu merge bine. Sigur că se întâmplă şi lucruri bune! Pozitiv este că avem ce proteja şi avem pentru ce lupta: România. Are un tezaur natural extraordinar! Unul dintre cele mai bune lucruri care se întâmplă este că oamenii acţionează tot mai mult pe problemele lor locale. Ne sună să ne ceară sfatul sau sprijinul, dar tot mai mulţi sunt responsabili şi încearcă să îşi rezolve ei problema. Noi îi ajutăm cu ce putem, le spunem unde să scrie, cui să se adreseze şi cum să mobilizeze comunitatea locală. Am avut astfel de cazuri. De exemplu, ne-a sunat o doamnă pentru că lângă casa ei se pornise o fabrică de detergenţi Unilever şi aerul era irespirabil. Doamna avea un copil şi era foarte îngrijorată, la fel şi vecinii. I-am spus unde şi cum trebuie să se adreseze. Împreună cu comunitatea locală au reuşit să rezolve problema. Garda de Mediu a mers la faţa locului şi s-au luat măsuri, fabrica respectivă a fost obligată să cumpere şi să monteze anumite filtre.
Oamenii au început să înţeleagă că orice autoritate poate rămâne insensibilă la o scrisoare sau la un telefon, dar când mai multe voci devin solidare şi instituţiile primesc 50 de telefoane sau 50 de scrisori şi văd că cetăţenii iau atitudine, nu poate rămâne impasibilă. Această responsabilizare şi implicare a românilor în probleme de mediu ne bucură foarte mult. De fiecare dată i-am ajutat să îşi rezolve problemele cu tot ce am putut.
– Oamenii cu ce vă pot ajuta? Dacă iubitorii de natură doresc să vă sprijine, ce soluţii au?
– Avem nevoie de finanţări, dar nu putem accepta bani decât de la persoane fizice. Aceşti bani sunt folosiţi în campanii, ca să plătim avocaţii şi să facem diverse acţiuni. În momentul ăsta, cea mai mare parte a finanţării vine de la Greenpeace Austria, care cu generozitate împarte cu noi donaţiile primite. Colectarea de fonduri este mai uşoară acolo, pentru că oamenii sunt mai implicaţi în problemele de mediu şi organizaţia are o vechime de 30 de ani. Cei ce nu ne pot sprijini financiar, pot face alte lucruri.
De exemplu, pentru oprirea energiei nucleare, avem o petiţie online. Încercăm să strângem semnături ca să oprim producerea acestui tip de energie. Avem nevoie de 100 de mii de semnături, pentru a putea ridica problema în Parlamentul României. Dificultatea este că aceste semnături sunt valide doar însoţite de numele complet al semnatarului, de CNP-ul său şi localitate. Slovacii au făcut asta, au reuşit să strângă 120 de mii de semnături şi problema minelor de uraniu s-a discutat în parlamentul lor, iar exploatarea uraniului a fost interzisă ulterior. Cred că şi noi, românii, dacă ne-am mobiliza un pic, am putea să ajungem la o pace verde, la o viaţă în armonie cu natura.